În urmă cu mai bine de un secol, sudul Ploieștiului era dominat de rafinării, rezervoare, coșuri de fum și linii de cale ferată. Printre unitățile care au contribuit la dezvoltarea orașului s-a numărat și Rafinăria Orion, astăzi mult mai puțin prezentă în memoria publică.
Orion apare în documentele industriei petroliere ploieștene încă din aprilie 1910, într-o perioadă în care exploatarea și prelucrarea petrolului se aflau într-o expansiune rapidă. Orașul își construia prosperitatea în jurul sondelor, rafinăriilor, depozitelor, atelierelor și transportului de produse petroliere.
Rafinăria făcea parte dintr-o rețea industrială alături de Astra Română, Vega, Standard, Columbia, Unirea, Xenia și Româno-Americană. În jurul acestor platforme se dezvoltaseră colonii pentru muncitori și ingineri, locuințe și alte facilități, astfel încât activitatea petrolieră influența nu doar economia, ci și viața socială a Ploieștiului.
Războiul a oprit activitatea
Primul Război Mondial a schimbat radical situația industriei petroliere locale. Considerate resurse strategice, instalațiile din zona Ploieștiului au fost distruse pentru a nu fi capturate intacte de trupele inamice, iar Rafinăria Orion și-a întrerupt activitatea.
În acea perioadă, cantități foarte mari de produse petroliere au fost incendiate sau distruse. După încheierea războiului, sectorul a intrat într-un amplu proces de refacere, iar Orion a fost ulterior extinsă, odată cu relansarea industriei și revenirea petrolului în centrul dezvoltării orașului.
Orion, țintă în 1943
Unul dintre cele mai importante momente din istoria rafinăriei a avut loc la 1 august 1943, în timpul operațiunii aeriene „Tidal Wave”. Atunci, 178 de bombardiere americane B-24 Liberator au atacat rafinăriile din zona Ploieștiului, esențiale pentru aprovizionarea cu petrol a Germaniei.
Raidul s-a desfășurat la joasă înălțime, în timp ce apărarea antiaeriană româno-germană încerca să oprească formațiile de bombardiere. Orion a fost lovită, însă pagubele nu au dus la oprirea definitivă a producției, iar rafinăria a putut reveni la funcționare într-un timp relativ scurt.
Atacurile aeriene asupra Ploieștiului au continuat în aprilie și mai 1944. Rafinăria Orion a suferit din nou avarii în timpul raidurilor din 15 și 24 aprilie, iar bombardamentul din 24 aprilie a afectat alte structuri ale unității.
Pentru locuitorii din sudul orașului, războiul s-a tradus prin sirene, explozii, avioane deasupra caselor și coloane de fum ridicate dinspre platformele petroliere. Zona industrială și cartierele apropiate au trăit direct consecințele atacurilor asupra rafinăriilor.
Un nume pierdut în reorganizări
După război, naționalizarea și reorganizarea economiei au modificat proprietatea și structura industriei petroliere. În perioada comunistă, vechile rafinării au fost integrate, reorganizate sau redenumite, iar numele istorice au dispărut treptat din folosirea curentă.
Orion a rămas însă prezentă în documentele și mărturiile despre industria ploieșteană, ca una dintre rafinăriile care au definit sudul orașului și direcția sa economică. Astăzi, printre străzile și clădirile moderne, este greu de imaginat peisajul industrial de acum un secol, când petrolul dicta ritmul vieții, iar Orion, Astra, Vega și Columbia erau repere cunoscute pentru generații de ploieșteni.