Motivul pentru care nu te ține treaz noaptea frica de a rămâne cândva blocat pe dinafară, fără nici o posibilitate rapidă de a intra în casă, este că asemenea situații nu apar în fiecare zi. Așa că nu se transformă într-o fobie, să fie motiv constant de panică. Dar se întâmplă mai des decât crezi, orice mecanism urmând un ciclu de viață care îl face inutilizabil la un moment dat. În cazul unei încuietori, riscul de uzură este accentuat de folosirea intensivă, uneori excesivă, ușile fiind unele dintre cele mai utilizate și brutalizate obiecte aflate la îndemâna noastră. Deblocarea ușii poate fi singura soluție în destul de multe situații, cauzele deteriorării încuietorilor de la locuință sau autovehicul fiind numeroase.
Motivul pentru care nu te ține treaz noaptea frica de a rămâne cândva blocat pe dinafară, fără nici o posibilitate rapidă de a intra în casă, este că asemenea situații nu apar în fiecare zi. Așa că nu se transformă într-o fobie, să fie motiv constant de panică. Dar se întâmplă mai des decât crezi, orice mecanism urmând un ciclu de viață care îl face inutilizabil la un moment dat. În cazul unei încuietori, riscul de uzură este accentuat de folosirea intensivă, uneori excesivă, ușile fiind unele dintre cele mai utilizate și brutalizate obiecte aflate la îndemâna noastră. Deblocarea ușii poate fi singura soluție în destul de multe situații, cauzele deteriorării încuietorilor de la locuință sau autovehicul fiind numeroase.
Ce poate face o mână de copil
Toți copiii sunt cuminți, atenți și ascultători când sunt supravegheați. Dar când se trezesc singuri, au uitat tot ce au învățat. Mulți elevi rămân singuri acasă, iar cei care au ore după-amiaza sunt nevoiți să se descurce pe cont propriu cu plecarea la școală și, prin urmare, cu închiderea ușii locuinței.
Explicarea procedurii nu garantează respectarea ei. Copiii introduc cheia cu dificultate, se împing în ea ca să intre până în capăt, se opintesc să o învârtă apucând-o cu ambele mâini sau o smucesc pentru a reuși să o scoată. În plus, se coordonează cu greutate, o mai scapă pe jos, se panichează că nu pot închide sau deschide ușa și se mai agață de clanță de parcă ar implora-o să-i asculte.
Nici broasca, nici cheile nu sunt obiecte delicate, le suportă pe toate, toanele, nepriceperile, frustrările, dar până la urmă apar uzura, blocarea și, ca urmare firească, deblocarea ușii apartamentului, iar apoi reinstruirea copilului, deși probabil că spaima i-a fost de ajuns ca să-și învețe lecția.
A fost odată o poveste adevărată
Cine nu a rămas singur acasă, copil fiind? Puțini părinți își permit luxul de a asigura supravegherea permanentă a celor mici. Majoritatea sunt obligați să trăiască cu teama că se poate întâmpla orice cu copiii lor, aflați pe cont propriu până la terminarea serviciului. Iar imaginația unui părinte scapă complet de sub control în aceste situații.
De cele mai multe ori, însă, piticii doar se plictisesc. Și atunci se joacă. Până iar se plictisec. Și atunci se mai întâmplă să facă câte o năzbâtie, din punctul de vedere al adulților, fiindcă pentru ei e doar o nevinovată aventură. Se uită pe vizor, prefăcându-se că sunt spioni, se joacă de-a vocile cu vecinii care trec pe scară, li se pare distractiv să se legene de clanță, ceea ce sigur și este, ușa fiind tranformată, astfel, într-o simplă piesă din decorul lumii lor inocente, copilăroase, „neserioase”.
Însă cu efecte foarte serioase, fiindcă la un moment dat ușa se strică, iar asta complică foarte mult sarcina primului părinte care ajunge acasă. Ajunge să le vorbească prin ușă, să-i liniștească că totul va fi bine, să le dea indicații, dar nu pot ei, săracii, să o mai deschidă, ca în Capra cu 3 iezi, nu poate nici lupul s-o dărâme, ca în Cei trei purceluși, doar niște lăcătuși pricepuți în deschiderea de uși fără cheie mai au o șansă să asigure un final fericit unei asemenea povești.
Când te refuză mașina
Nu poți intra în mașină. Nu ești tu de vină, portiera a înțepenit, i-a venit rândul să se strice și te-a nimerit fix în cel mai nepotrivit moment. De parcă ar exista vreun moment potrivit pentru așa ceva… În fine, ce faci, ce nu faci, trebuie să rezolvi situația, ori să forțezi un pic, ori să desfaci și să te prefaci că te pricepi, ori să începi să suni la cineva care mai știe câte ceva despre deblocări de uși auto. E dimineață, trebuie să ajungi la muncă și norocul nu se aruncă astăzi în brațele tale bucuros că nu te-a văzut de mult, așa că accepți situația, pulsul crește, respirația se întețește, iar trusa cu scule îți șoptește să o lași în pace mai bine, că treaba asta nu e de tine. Fiindcă deși este adevărat că o ușă poate debloca oricine, nu oricine se poate lăuda că pe urmă o va mai și putea utiliza.
În asta constă diferența dintre un amator și un lăcătuș profesionist.