Departamentul Securității Statului avea 14.629 de angajați în septembrie 1988, conform documentelor publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Clujul se afla printre județele cu cele mai numeroase structuri teritoriale, cu 251 de cadre, în timp ce Prahova avea 261.
Din totalul aparatului represiv, 6.023 de persoane lucrau în structurile centrale din București, 2.737 făceau parte din trupele de Securitate, iar 5.869 erau încadrate în aparatul teritorial, format din cele 40 de județe și Securitatea Municipiului București.
Structura aparatului represiv
- Aparatul central al DSS: 6.023 de cadre, reprezentând 41,17% din total. Acesta concentra activitățile de informare, analiză, contraspionaj, filaj și interceptare desfășurate la nivel național.
- Trupele de Securitate: 2.737 de cadre, respectiv 18,71%. Unitățile militarizate asigurau paza unor obiective speciale și intervenția în situații de revoltă sau criză.
- Aparatul teritorial: 5.869 de angajați, adică 40,12% din efectiv. Acesta includea inspectoratele județene și structura Securității Municipiului București.
În totalul prezentat de CNSAS era inclus și personalul muncitor civil, estimat la aproximativ 1.200 de persoane fără grad militar. Acesta asigura activități tehnice, logistice, administrative și de întreținere, precum și servicii de telecomunicații, tipografie și secretariat pentru infrastructura Ministerului de Interne.
Capitala avea cea mai mare structură teritorială, Securitatea Municipiului București numărând 557 de cadre. Media inspectoratelor județene era de aproximativ 132 de angajați, însă efectivele erau stabilite în funcție de importanța industrială, economică, strategică sau de frontieră a fiecărei regiuni.
Unitățile centrale ale DSS
În aparatul central, Direcția a IV-a de Contrainformații Militare avea 1.022 de cadre. Unitatea Specială „F”, responsabilă de filaj și observație, număra 745 de angajați, iar Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă (USLA) avea 772 de cadre în Capitală.
Principalele structuri operative erau distribuite astfel:
- Direcția I – Informații Interne: 103 angajați, pentru coordonarea și analiza informațiilor politice, sociale și culturale, precum și pentru supravegherea conformării ideologice a populației;
- Direcția a II-a – contrainformații în sectoarele economice: 152 de angajați, responsabili de obiective economice strategice, ministere, fabrici, uzine, combinate, IAS-uri și infrastructură regională;
- Direcția a III-a – Contraspionaj: 213 cadre, care monitorizau reprezentanțele străine și rețelele de spionaj extern;
- Unitatea Specială „T” – interceptări și ascultări: 466 de angajați, inclusiv pentru activitățile tehnice desfășurate în teritoriu;
- Unitatea Specială „F” – filaj și investigații: 745 de cadre, implicate în urmărirea persoanelor considerate periculoase de regim;
- Unitatea Specială „S” – controlul corespondenței: 356 de angajați. În județe, verificarea scrisorilor, coletelor și trimiterilor poștale se făcea prin compartimente speciale, amplasate de regulă în oficiile poștale importante.
Trupele de Securitate aveau comandamentul în București, dar batalioanele și regimentele erau amplasate în mai multe zone ale țării, inclusiv la Cluj, Timișoara și Ploiești. Misiunile lor includeau paza unor obiective speciale și intervenția rapidă în cazul unor tulburări sociale.
Clujul și județele cu efective mari
Inspectoratul Județean de Securitate Cluj avea 251 de cadre: 45 de femei și 206 bărbați. Județul era considerat un centru administrativ, universitar și cultural cu influență regională, ceea ce explica dimensiunea aparatului local.
Prahova avea 261 de cadre, dintre care 39 de femei și 222 de bărbați. Efectivul era asociat importanței industriale a județului, unde funcționau rafinării și exploatări petroliere.
În categoria județelor cu peste 200 de cadre se mai aflau:
- Constanța – 285 de cadre: 50 de femei și 235 de bărbați;
- Timiș – 271 de cadre: 49 de femei și 222 de bărbați;
- Brașov – 212 cadre: 34 de femei și 178 de bărbați.
Constanța era un port strategic, Timișul era un județ de frontieră monitorizat intens, iar Brașovul reprezenta un important centru industrial și turistic.
În intervalul cuprins între 130 și 200 de cadre se regăseau următoarele inspectorate:
- Dolj – 198, cu 33 de femei și 165 de bărbați;
- Hunedoara – 184, cu 32 de femei și 152 de bărbați;
- Iași – 182, cu 35 de femei și 147 de bărbați;
- Bihor – 169, cu 31 de femei și 138 de bărbați;
- Mureș – 165, cu 27 de femei și 138 de bărbați;
- Argeș – 161, cu 28 de femei și 133 de bărbați;
- Suceava – 158, cu 28 de femei și 130 de bărbați;
- Galați – 156, cu 36 de femei și 120 de bărbați;
- Bacău – 156, cu 29 de femei și 127 de bărbați;
- Arad – 154, cu 26 de femei și 128 de bărbați;
- Sibiu – 144, cu 25 de femei și 119 bărbați;
- Maramureș – 134, cu 23 de femei și 111 bărbați.
În grupa inspectoratelor cu efective între 95 și 129 de cadre intrau:
- Caraș-Severin – 128: 21 de femei și 107 bărbați;
- Neamț – 122: 22 de femei și 100 de bărbați;
- Buzău – 114: 20 de femei și 94 de bărbați;
- Dâmbovița – 112: 19 femei și 93 de bărbați;
- Mehedinți – 109: 18 femei și 91 de bărbați;
- Brăila – 108: 22 de femei și 86 de bărbați;
- Olt – 106: 18 femei și 88 de bărbați;
- Alba – 105: 21 de femei și 84 de bărbați;
- Vâlcea – 104: 19 femei și 85 de bărbați;
- Teleorman – 102: 18 femei și 84 de bărbați;
- Gorj – 98: 17 femei și 81 de bărbați;
- Vaslui – 98: 17 femei și 81 de bărbați;
- Satu Mare – 96: 26 de femei și 70 de bărbați.
Cele mai mici structuri județene erau în principal în zone cu populație mai redusă sau cu profil agricol:
- Tulcea – 94 de cadre: 16 femei și 78 de bărbați;
- Botoșani – 93: 18 femei și 75 de bărbați;
- Vrancea – 91: 16 femei și 75 de bărbați;
- Harghita – 91: 15 femei și 76 de bărbați;
- Bistrița-Năsăud – 82: 16 femei și 66 de bărbați;
- Giurgiu – 81: 14 femei și 67 de bărbați;
- Călărași – 78: 15 femei și 63 de bărbați;
- Ialomița – 76: 13 femei și 63 de bărbați;
- Sălaj – 76: 20 de femei și 56 de bărbați;
- Covasna – 73: 12 femei și 61 de bărbați.
Covasna avea cel mai redus aparat județean din țară, în timp ce Securitatea Municipiului București era cea mai numeroasă structură teritorială, cu 557 de cadre, dintre care 58 de femei și 499 de bărbați.
Rolul femeilor în Securitate
În septembrie 1988, în aparatul Securității lucrau 2.297 de femei, adică 15,70% din total. Dintre acestea, 1.089 erau încadrate în structurile teritoriale, 954 în aparatul central, iar 254 în trupele de Securitate.
Accesul femeilor la poziții de conducere era însă foarte limitat. Doar 22 ocupau astfel de funcții la nivelul întregului aparat: 11 în structurile centrale și 11 în cele teritoriale. În trupele de Securitate, niciuna dintre cele 254 de femei nu deținea o funcție de conducere.
Per ansamblu, bărbații reprezentau 84,30% din efectivul Departamentului Securității Statului la finalul regimului comunist.